În jurul tău e centrul lucrurilor. / De ce, iubito, să te privesc, / simt că-mi fug ochii în tărie / ca să te poată vedea mai bine / decât te văd de aproape?
Când vorbești, lumina-ți limbii / mă pătrunde ca un dor de raze, / și cuvintele tale mi se duc / în tot corpul, cum intră-n urnă, / în hours, lumina soarelui. dorul de lucian blaga comentariu
În final, rămânem cu acea imagine tulburătoare: dorul ca arbore răsturnat, ale cărui rădăcini se pierd în cer, iar crengile sapă în adâncul uitării – un pom al cunoașterii, dar al cunoașterii prin suferință și neliniște. În jurul tău e centrul lucrurilor